O echipă de oameni de ştiinţă, condusă de Perrine Ruby de la Lyon Neuroscience Research Center, a cercetat diferenţele care apar în creierul persoanelor care îşi amintesc visele şi al celor care nu şi le pot aminti.
Cei care îşi aduc aminte visele au juncţiunea temporo-parietală mai activă. Activitatea mai intensă din această regiune permite receptarea mai bună a stimulilor externi şi memorarea viselor.
Mai mult, cei care işi amintesc foarte des visele se trezesc uneori noaptea, pentru scurt timp, ceea ce ajută la memorare.
Cercetătorii au studiat la tomograf creierul a 41 de voluntari, în timp ce dormeau şi în timp ce erau în stare de veghe.
Cei care memorau visele aveau o activitate intensă în cortexul prefrontal şi în joncţiunea temporo-parietală, zonă responsabilă cu atenţia asupra stimulilor externi.
Cei care au leziuni în aceste zone ale creierului nu-şi mai pot aminti ce visează. La fel se întâmplă şi cei care nu se trezesc noaptea. Visele pot fi memorate doar în timp ce persoana este trează, nu când doarme.
Deocamdată cercetătorii nu ştiu dacă unele persoane visează mai mult ca altele, dar bănuiesc că există această diferenţă – cei care reţin visele probabil şi visează mai mult.
Sursa: Eurek Alert